Universul cintaretilor wagnerieni de top nu este chiar cel mai cunoscut melomanilor romani, altfel decit prin intermediul DVD-urilor si simulcast-urilor. Johan Botha este, probabil, cel mai important tenor la ora actuala pentru titluri precum Tannhauser, Walkyria, Maestrii cintareti din Nurnberg si, mai ales, Lohengrin, cavalerul Graal-ului, pe care Opera Nationala il propune in cea mai recenta productie a sa. Un succes fulgurant, datorat dirijorului Cristian Mandeal, montarii inspirate a lui Stefan Neagrau, Corului Operei excelent pregatit de Stelian Olariu, solistilor si, de ce sa nu o spunem, vedetelor internationale: Emily Magee, Petra Lang si, evident, Johan Botha. Si, mai mult decit oricui, muzicii magnetice a lui Wagner. Nu multa lume stie ca unul dintre primii dvs. profesori de canto in anii inceputului, la Viena, a fost un tenor roman: Toma Popescu. Nu stiu daca mai tineti minte, dar noi prin intermediul lui am aflat de dvs. Va amintiti acea perioada? N-as putea spune ca a fost profesorul meu, dar ne-am intilnit o data si am avut o discutie interesanta despre tehnica vocala. Vorbesc intotdeauna cu colegii mei despre asta. Ati venit la Bucuresti cu unul dintre cele mai solicitante, dar si cele mai frumoase roluri din tot repertoriul de tenor: Lohengrin. Este si unul dintre preferatele dvs.? Cu siguranta. Imi place mult sa il cint. Este o opera frumoasa, muzica este cu totul deosebita si ma simt foarte bine in ea! Ati spus odata ca Lohengrin presupune o perioada bine determinata in cariera unui tenor. Odata ce te-ai indreptat spre un repertoriu mai dificil, nu te mai poti intoarce la el. Puteti sa imi explicati de ce? Asa este. Rolul este unul destul de acut, se preteaza, mai degraba, unui tenor liric. Opera insasi cere ceea ce se numeste ein jugendlich Heldentenor. De obicei, cu Lohengrin iti incepi cariera. Mai tirziu, cind ajungi sa cinti Tristan si Isolda