- Social - nr. 866 / 13 Septembrie, 2011 11 septembrie 2011, zi splendida de inceput de toamna, cu un cer de un albastru cuceritor, parca albastru de Voronet, i-a gasit, dis-de-dimineata, pe chihereni cu preocuparile unei zile de duminica. Adapatul si tainul animalelor de prin gospodariile satului, spalatul, pranzitul si gatitul pentru inchinaciune si rugaciune in casele Domnului, pentru tihna de dinaintea altor zile de munca. Cu siguranta asa se vor fi petrecut lucrurile la Chiheru si in a 11-a zi a lunii numita popular rapciune, zi de adevarata sarbatoare. Cu mic, cu mare, satenii, in primul rand ei, au fost invitati la o noua editie a manifestarii "Zilele Chiherului”, lor adaugandu-li-se oaspeti din alte zone ale judetului Mures ori ale Harghitei, ca sa exemplificam doar acest judet. Si Chiheru, cu cele doua sate, de Jos si de Sus, este mandru plai transilvanean. Un spatiu geografic si istoric bine definit, cu prefacerile lui din anii de dupa 1990, nu putine la numar, datorate in primul rand oamenilor, primarului Emanoil Hurdugaci, secondat de colaboratorii apropiati, fie din primarie, fie din afara ei. Raspunzand invitatiei, ne-am semnat prezenta si la aceasta sarbatoare a chiherenilor (pe cea din 2010 am "pierdut-o” din varii motive), frumoasa si desfasurata intr-o comuniune de sentimente, sub soarele dogoritor, binefacator al lui septembrie. Am fost primiti ca niste musafiri dragi, fara nicio tenta protocolara. De ce ar fi fost nevoie de asa ceva? Ne-am prezentat la locul faptei, un izlaz, granita intre Chiheru de Jos si cel de Sus, unde, radiind de bucuria revederii, primarul Emanoil Hurdugaci ne-a strans mainile si ne-a imbratisat mai mult decat prieteneste. Pe scena in aer liber, mandru gatita cu covoare inflorate tesute de mana chiherencelor, doua "buburuze” in incantatoare straie populare romanesti erau privite cu admiratie de spectatori interpretand cant