Nu suntem păduchioşi, dar «deşteaptă-te române» nu ne place.
Românii invadaţi de păduchi?! Se vede că francezii care şi-au bătut joc de noi cu ocazia meciului de fotbal dintre cele două echipe naţionale n-au pus piciorul în România. Puteau să se documenteze mai bine şi ar fi văzut că România, chiar dacă nu este o ţară de păduchioşi, este cu adevărat o imensă groapă de gunoi.
În ultimii ani, oraşele mari au devenit ceva mai curate, cel puţin mizeria nu mai ţipă de pe marginea marilor bulevarde. Dar, în rest, lacurile, râurile, munţii şi pajiştile sunt sub stăpânirea neclintită a gunoaielor. Iar cea mai mare nenorocire a acestei ţări o reprezintă sticlele de plastic. PET-urile au cotropit ţara. Nu sunt fire de iarbă, câte butelii de plastic răsar din ogoarele patriei. Au acoperit câmpurile, au blocat albiile cursurilor de apă, le găseşti în rezervaţiile naţionale, în peşteri, în păduri, sunt omniprezente, de la Vârful Omu la plaja de la Sulina.
Cerşitul nu este sportul naţional al românilor, dar aruncatul cu PET-ul este cu siguranţă. Cu fiecare secundă, cu fiecare minut, ţara se scufundă sub povara acestui ambalaj indestructibil. Când Babele şi Sfinxul Bucegilor se vor fi măcinat într-un pumn de nisip şi Dunărea se va fi prefăcut în baltă stătută, munţii de PET-uri vor străluci, încă, sub soarele României. Este moştenirea pe care o lăsăm mândri generaţiilor viitoare care se vor lămuri cândva uimiţi ce oameni le-au stat înainte pe aceste pământuri.
S-a făcut mare caz de Imnul naţional, de simboluri, de steag şi de stema naţională. Să se dea şi o lege care să oblige intonarea Imnului în fiecare zi, au spus patrioţii, gâlgâind de iubire pentru naţiune.
Dar nu ar fi mai patriotic să fie amendaţi toţi amatorii de ieşit în natură care lasă în urmă, ca semn al trecerii lor, toate ambalajele de la supermarket şi tot ce n-au putut să mănânce?
