Din cele două iniţiative legislative, una a stat cinci ani într-un sertar, la Senat, şi a devenit inutilă deoarece au fost adoptate între timp alte reglementări care se refereau la acelaşi lucru.

A doua nu a ajuns niciodată în Parlament din cauza unor chichiţe birocratice, scrie Alianţa pentru o Românie Curată (ARC), într-o analiză.

„Procedura de strângere a numărului minim de semnături (100.000 la nivel naţional, dar câte 5.000 din cel puţin 10 judeţe, inclusiv Bucureşti) este dificilă şi presupune utilizarea unor resurse care nu sunt la îndemâna cetăţenilor simpli. Nu întâmplător, cele două propuneri au fost iniţiate de organizaţii profesionale din învăţământ şi sănătate, care dispun de structuri ramificate pe teritoriul întregii ţări, ceea ce face ca operaţiunea strângerii de semnături să fie un obiectiv realizabil în termenul de şase luni prevăzut de lege", se prezintă în raportul ARC.

Potrivit organizaţiei, legea privind iniţiativa legislativă a cetăţenilor acordă un statut special bucureştenilor, deoarece nici un proiect de lege nu poate fi pornit decât dacă se strâng semnături şi din Capitală. „Practic, nici o iniţiativă cetăţenească nu poate fi promovată în Parlament dacă nu este însoţită de o listă cu semnături valide din partea unor persoane cu domiciliul în Bucureşti, indiferent de numărul susţinătorilor din celelalte 40 de judeţe", se arată în aceeaşi analiză.

Un doctor care a vrut să schimbe România a emigrat în Franţa

O altă piedică în calea românilor care vor să schimbe legile pe cont propriu sunt chiar autorităţile locale, care aproape că nu ştiu ce prevede legea privind iniţiativa cetăţenilor.

„Legea nu este cunoscută la nivelul administraţiei locale, ceea ce poate să conducă fie la refuzul nejustificat al atestării listelor cu semnături de către primari (condiţie obligatorie - n.r.), fie la aplicarea unei proceduri