Imigranţii indieni ce lucrează în agricultură în inima Italiei sunt cei care ţin pe picioare o parte din renumita industrie alimentară a ţării. Şi nici măcar Liga Nordului nu face prea mare tam-tam în privinţa lor.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Alături de nume locale comune precum Ferrari şi Galli, cartea de telefoane din provincia Cremona a înregistrat un nume de familie din ce în ce mai frecvent: Singh. În ultimii 20 de ani, indienii imigranţi din Punjab s-au stabilit pentru a lucra în agricultură în inima Italiei, mai întâi muncind în ferme, deseori ca bergamini, precum sunt cunoscuţi muncitorii din acest domeniu în dialectul local.

S-a spus că dacă muncitorii indieni intră în grevă, producţia de Grana Padano, această celebră specialitate de brânză a câmpiei de lângă râul Po, care se pune în spaghetti, s-ar opri.

“Ei bine, nu ştiu dacă producţia s-ar opri, dar cu siguranţă ar crea multe dificultăţi”, a spus Simone Solfanelli, preşedintele filialei din Cremona a Coldiretti, cea mai mare organizaţie din agricultură. “Pot să vă spun că sunt indispensabili pentru agricultură”, şi pentru producţia de lapte din provincie – de un milion de tone pe an, cam o zecime din producţia de lapte din Italia, a adăugat el.

Schimb de generaţii

Indienii, mulţi dintre ei sikh, au ajuns în zonă chiar în momentul în care o generaţie de lucrători agricoli se retrăgea, fără a se întrezări vreun înlocuitor. “Au salvat o economie care ar fi dispărut pentru că tinerii nu vor să lucreze cu vacile”, a spus primarul localităţii Pessina Cremonese. Chiar dacă industria laptelui este în mare parte mecanizată astăzi, munca făcută de oameni este încă necesară 365 de zile pe an, a explicat el. Munca este împărţită în două schimburi de patru ore pe zi, cu o pauză de 12 ore. “Tinerii italieni nu vo