Una din tarele sistemului judiciar roman este lentoarea procedurilor. Dosarele treneaza ani si ani in fata diverselor instante de judecata, iar in materie penala pedepsirea celor care incalca legea risca sa fie blocata de implinirea termenelor de prescriptie speciala (acest risc exista cu precadere in cazul marilor dosare de coruptie). Exceptiile de neconstitutionalitate au fost cel mai adesea indentificate drept principala cauza a intarzierilor, desi, daca analizam evolutia dosarelor mari in instanta vom observa ca doar o parte din intarzieri pot fi puse pe seama acestui mecanism. Cautam in cele ce urmeaza sa inventariem cauzele care conduc la tergiversari in judecarea dosarelor penale, sa evaluam in ce masura legea micii reforme1 adoptate in 2010 (sau alte masuri legislative relevante) rezolva problemele identificate in practica si sa oferim sugestii pentru remedierea lor.

Spre exemplu, legea micii reforme prevede ca judecatorii pot acorda termene de la o zi la alta pentru judecarea dosarelor. Aceasta tehnica a fost utilizata de doua judecatoare din instantele bucurestene, iar urmarile au fost descurajante - ambelor judecatoare li s-au luat dosarele, intr-un caz dosarul fiind stramutat la o alta instanta, iar in celalalt caz fiind admisa o cerere de recuzare motivata prin faptul ca judecatoarea respectiva acorda termene prea scurte.

Asa cum se poate lesne observa reactia sistemului judiciar este mai degraba contrara celor care doresc cresterea celeritatii procedurilor judiciare. In plus, chiar si in lipsa unei prevederi exprese judecatorul putea acorda termene de pe o zi pe alta sau a unor termene mai scurte in propriile dosare, cu conditia sa dispuna de sali de judecata unde sa isi poata tine sedintele fara disturbarea activitatii celorlalti colegi. Aici este vorba despre masuri organizatorice care ar trebui luate de conducatorii instantelo