Începutul anului şcolar aduce o bătaie de cap în plus pentru părinţii: pacheţelul sau alocaţia zilnică. La 7 ani, copilul are zilnic două tartine de acasă. La 14 ani, a descoperit faptul că plimbările sunt însoţite de cheltuieli, iar liceul înseamnă pretenţii mari şi buget pe măsură.
Una dintre grijile cotidiene ale părinţilor este, de când a început şcoala, asigurarea pacheţelului zilnic pentru copii. Preşcolarii şi cei de vârstă primară au zilnic în ghiozdan un pacheţel pregătit de părinţi, dar, odată cu vârsta, elevii solicită propriul lor buget, ca să „nu se facă de râs" în faţa celorlalţi colegi, mai avuţi. Astfel, pacheţelul cu mâncare este înlocuit treptat cu bancnote, în funcţie de veniturile fiecărei familii.
„Nu vreau să-şi cumpere prostii"
Studiile de specialitate arată că majoritatea părinţilor introduc banii de buzunar în rutina zilnică a celor mici în jurul vârstei de 6-7 ani, dar nu există reguli general valabile. Psihologii susţin că un copil este pregătit să gestioneze banii de buzunar atunci când înţelege că aceştia sunt folosiţi pentru a cumpăra ceva sau când conştientizează că, dacă îşi cheltuieşte toţi banii într-o zi, nu va mai avea fonduri până la următoarea „plată" din partea părinţilor.
Românii par a rămâne totuşi adepţii pacheţelului de acasă, cel puţin până la şcoala generală. Paula Dragu (7 ani), din Bucureşti, învaţă la Colegiul German „Goethe" din Capitală. Stela, mama ei adoptivă, o întreţine din pensia de 1.500 de lei. Consideră că modul în care a fost crescută, pe vremea când toţi copiii aveau pachet de acasă, indiferent de vârstă, este cel mai sănătos. „Eu nu-i dau bani la şcoală ca să nu-şi cumpere prostii, ce nu trebuie. Toţi se duc la bufet şi cumpără dulciuri de acolo. Aşa că-i dau pacheţel de acasă", a precizat Stela Dragu.
Paula îşi vede însă zi de zi colegii apelând la banii
