Cum am văzut în articolele anterioare, schimbarea condiţiilor electorale şi datele destul de imprecise din trecut nu permit aproape nici unui profesionist să spună cu un grad mare de încredere ce se va întâmpla la alegerile din 2012. În 1996, dacă mai citeşte cineva presa de atunci, se ştia din vară că urmează o schimbare la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, singurele întrebări fiind cu cât va pierde PDSR şi dacă Ion Iliescu va intra în turul al doilea, în faţa lui Emil Constantinescu şi Petre Roman. În 2000, nu a fost nici un dubiu, nici un moment, că PDSR şi Ion Iliescu vor câştiga alegerile. Din 2004 însă, alegerile se câştigă sau se pierd la un mandat sau la un procent, guvernarea se aranjează în culise (precum cele din 2004 şi 2008, cu PSD, PDL, PC parteneri luni dimineaţă după ce se înjuraseră până duminică seară), iar soluţiile de guvernare sunt cum nu se poate mai improvizate.
Astăzi, calculul hârtiei avantajează USL
Totuşi, votul uninominal pur (fără compensare) produce deviaţii mari de la structura votului popular - poţi avea 25% la nivel naţional, dar dacă nici un candidat al tău nu se clasează primul în colegiul său nu intri în parlament şi, reciproc, poţi avea numai 30%, dar dacă jumătate din candidaţii tăi se clasează primii în colegiile lor, ai peste 50% din mandate cu numai 30% din voturi. Traian Băsescu şi liderii PDL militează pentru votul uninominal pur tocmai din acest motiv. Jucător de tipul totul sau nimic, Traian Băsescu doreşte votul uninominal, paralel cu reducerea numărului de parlamentari şi cuplarea cu alegerile locale, tocmai pentru că ştie că are un număr de colegii unde este practic imbatabil. Încercaţi să vedeţi câte mandate poate câştiga USL în sectorul 3 al Capitalei... Calculele sunt destul de clare şi mai departe. Dacă USL reuşeşte să-şi valorifice sprijinul popular din prezent, atunci va obţine peste 5
