Valurile crizei izbuncite în 2008 au reactivat două tendinţe estompate de procesul de globalizare din anii de boom: naţionalism şi protecţionism. Apărarea propriilor bănci în Europa. Tipărirea de bani pentru susţinerea economiei, în pofida efectelor negative la nivel mondial în SUA. Crearea de campioni naţionali în energie în Polonia. Măsuri guvernamentale împotriva companiilor străine care scot profituri mari în Ungaria. Acestea sunt doar câteva forme de naţionalism apărut în ultimii ani la nivel mondial.
În contextul neputinţei de a domoli o criză a datoriilor care începe să erodeze inima zonei euro, în Germania, cea mai mare economie europeană, s-a creat o ruptură între liderii de la guvernare, care de nevoie trebuie să susţină ţările cu probleme, şi electorat, sătul ca banii să-i fie folosiţi pentru a ajuta alţi europeni pe care îi privesc drept nedisciplinaţi.
Elveţia se apără de creşterea accelerată a francului printr-o măsură disperată, limitarea cursului de schimb, iar în nord statele cu excedente bugetare cer garanţii, inclusiv imobiliare, pentru participarea la salvarea Greciei. Peste Ocean, SUA îşi apără economia fragilă prin taxe de import, iar Brazilia încearcă să folosească pârghii de limitare a intrărilor de capital pentru a pune capăt creşterii realului.
Toate aceste măsuri pot fi privite în ansamblu ca piese de artilerie într-un conflict protecţionist apărut din nevoia de a apăra interesele naţionale în faţa unor probleme fără precedent cu care se confruntă economia mondială.
"O să vedem un număr de măsuri protecţioniste, dar care au menirea de a echilibra bugetele. Marile interese financiare sunt internaţionale, iar cei care câştigă bani, marile naţiuni, nu au interesul să schimbe actuala conjunctură", spune analistul politic Daniel Barbu.
"Săptămâna aceasta se împlinesc zece ani de la evenimentele de pe 11 s
