Un punct pe agenda discuţiilor româno-americane de marţi de la Washington a fost reprezentat de zăcămintele de şist din România din care se poate obţine gaz şi de care se arată interesate unele companii americane. Profesorul Mihai Valentin Batistatu de la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti este de părere că afirmaţiile americanilor despre importanţa unor asemenea zăcăminte sunt simple ipoteze de lucru. În plus, exploatarea lor este costisitoare şi ridică probleme pentru mediul înconjurător.
Mihai Valentin Batistatu : E greu de estimat. La ora actuală nu s-a făcut o inventariere completă a potenţialului, a resurselor de şisturi. Sunt resurse dar nu sunt chiar atât de mari ca, de exemplu, în Polonia.
Rep. : Unde sunt localizate aceste resurse ?
Mihai Valentin Batistatu : Deocamdată, cercetările care s-au făcut nu au punctat cu exactitate o zonă mai favorabilă. Practic, ceea ce se caută acum, se caută în aşa-numita Platformă Moesică sau Valahică şi mai în Nord, mergând spre Depresiunea Bârladului. Aici s-au făcut cercetări însă rezultatele nu sunt concludente. Aceste zăcăminte sunt plasate, în general, la adâncimi destul de mari, adică de 2000-3000 de metri.
Rep. : Din această cauză nu le-a exploatat România ? Nu s-a încercat nimic în epoca comunismului ?
Mihai Valentin Batistatu : Nu, nu din această cauză ! Nu s-au exploatat din cauză că nu exista tehnologia în momentul respectiv. Metoda de exploatare a acestor şisturi argiloase în vederea obţinerii de gaze este foarte complicată şi necesită foarte multă tehnologie şi echipamente. Şistul ăsta, care în mod normal nu are niciun fel de posibilitate de a lăsa fluidele să curgă, este fracturat cu o soluţie hidraulică.
Această soluţie conţine în principal apă, nişte aditivi şi nisip şi asta creează nişte fisuri în rocă. Pentru pomparea asta sunt necesare câţiva zec
