„De ce pică băncile franceze?” (Le Figaro). „Băncile europene la marginea prăpastiei” (The Telegraph). „Timpul se scurge” (The Economist). „Propunerea de faliment este CORECTĂ” (Die Welt). Le Monde “Datoria si credinţa: colţurile cercului”

Nu le putem reproşa nimic miniştrilor de finanţe din G7, reuniţi weekendul trecut la Marsilia, pentru a dezbate criza. De ce n-o putem face? Pentru ca ei nu înţeleg nimic din pieţe. Aşa încât ei nu pot explica mecanismele crizei, panica investitorilor şi căderea aproape liberă a băncilor. După reuniunea G7 vom avea una a ECOFIN în Polonia, la finele săptămânii, la care va participa chiar şi trezorierul şef american, Timothy Geithner. Dar nici el nu pare a fi identificat cocktailul magic menit să redea încrederea investitorilor. În urmă cu câteva luni, Occidentul ştia numai una: datoria e problema, trebuie austeritate. Acum se pare însă că avem prea multă austeritate şi cuvântul la ordinea zilei este „relansare”. Dar relansarea înseamnă investiţii publice şi, spre deosebire de America, Europa nu are randamente de sub 2% la titlurile sale. Deci nu poate face rost de bani pentru stimularea economiei. Şi dacă ar putea, ar însemna alte datorii. Aşa că în Polonia miniştrii vor căuta Sfântul Graal: soluţia reducerii datoriei suverane pe termen lung şi cheia relansării economice pe termen scurt. Le Figaro „De ce pică băncile franceze?”

În 2009 erau în frunta clasei, anul acesta instituţiile financiare din Hexagon sunt în derivă. Pieţele sunt extrem de nervoase vis-a-vis de băncile franceze, titlurile lor au fluctuaţii de peste 15% în fiecare zi. Încrederea investitorilor este la cote alarmant de reduse. Băncile franceze reuşiseră să iasă din criza subprime mult mai bine decât omologii britanici sau elveţieni. Apoi însă a ieşit la iveală expunerea uriaşă pe piaţa grecească. Numai la BNP Paribas aceasta cumulează 7 miliar