Îmi vine destul de greu să înţeleg sensul campaniei autorităţilor franceze faţă de români. Nu în general - ci faţă de infractori proveniţi de pe meleagurile danubiano-pontice şi prezenţi pe malurile Senei.

Deunăzi, ministrul de Interne al lui Sarkozy, Gueant, a întreprins o acţiune tipic comunistă: şi-a format o echipă de jurnalişti credincioşi , pe care i-a îmbarcat într-un autobuz şi au poposit pe cel mai mare şi mai cunoscut bulevard al capitalei Franţei.

Acolo a avut loc o lecţie deschisă de demascare a infracţionalităţii de tip românesc. S-a oprit ministrul la o cafenea si patronul a încuviinţat: da, românii ne fac multe necazuri, fură poşete şi telefoane mobile de la mese. Sunt de groază... Mai încolo ministrul intră în dialog cu nişte trecători. "Nu-i aşa că românii vă exasperează, fură din buzunare?" Da, aşa este, nu ştim ce să ne mai facem cu ei! Echipele de reporteri filmeză şi înregistreză cu conştiinciozitate tot ce se întâmplă.

Ca să fie şi mai edificator, ministrul coboară, cu tot alaiul şi într-o staţie de metrou unde un supraveghetor e întru totul de acord: da, românii sar pârleazul şi cerşesc prin staţie. Îi fugărim, dar degeaba, nu putem să-i prindem!

Din nou la suprafaţă, ministrul ridică problema minorilor, care-şi fac de cap, puşi să fure sau să cerşească de către cei mari. Totul ca la carte, cu o excepţie: românii s-au facut nevăzuţi! Nici picior de român, să-l dai de exemplu la publicul plătitor de taxe. Doi poliţişti apar trăgând după ei un minor care se zbate de mama focului. Un consilier al ministrlui îi apostrofează: Voi nu vedeţi că nu e român? Lăsaţi-l în pace. Într-adevăr, minorul nu e român: are părul creţ şi pielea neagră. E francez!

Orice om (francez) de bun simţ se poate întreba: la ce bun această demonstraţie? Ce dovedeşte ea mai mult decât incompetenţa poliţiei şi