Nicolae Ceauşescu şi-a dorit să transforme România dintr- o ţară eminamente agrară într-una industrială. A fost ambiţia lui, aşa că Institutul Politehnic a devenit una din facultăţile de bază ale statului. Se umpluse ţara de ingineri, de unde şi bancurile care circulau: “Câinele lup seamănă cu inginerul: are privire inteligentă, dar nu se poate exprima”. Din cauza excesului de absolvenţi, ingineria devenise o meserie pe nedrept ridiculizată. Astăzi, mai mult ca niciodată, România are nevoie de ingineri. Nu există o infrastructură la nivel european, ţara trebuie să fie racordată la “arterele” Bătrânului Continent. Cine să facă asta? Evident, inginerii! A trecut valul postrevoluţionar al juriştilor şi al economiştilor. Azi, din nou Politehnica revine la putere! Avem tradiţie în domeniu şi încă una strălucită. Prima Şcoală Tehnică Superioară cu predare în limba română a fost înfiinţată în 1818 de către Gheorghe Lazăr. Am avut ingineri de geniu precum Anghel Saligny. Marele om politic, făuritor al României Mari, Ion I.C. Brătianu, a fost tot inginer, în poduri şi şosele. A fost îndrumat spre această meserie de către tatăl său, venerabilul Ion Brătianu, care i-ar fi spus: “Fă-te inginer. Avocaţii mi-au mâncat viaţa”. De altfel unul din sloganurile sale preferate era: “Ţara nu se poate ridica decât prin ingineri”! Se spune că, iritat, Nicolae Iorga l-ar fi întrebat pe Brătianu: “La urma urmei, ce pot eu învăţa de la un inginer?”. Uriaşul patriot de la Florica i-ar fi răspuns: “Măsura, domnule profesor! Măsura!”.

N-am scris aiurea aceste rânduri! Azi, e ziua inginerilor!