Gabriela Maria Man este psiholog şi asociat în cadrul Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, absolventă a masteratului „Psihologie clinică si psihoterapie” la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi absolventă a Şcolii de Psihodramă Clasică din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică.

Este imposibil să găsim un om care să nu fi resimţit stres în viaţa sa, tot la fel cum este imposibil să scăpăm pe viitor în totalitate de stres. Şi cu toate că experimentăm fiecare dintre noi stresul zilnic în diferite intensităţi şi în momente variabile ca durată, tindem să considerăm că doar evenimentele care ne solicită intens sunt veritabile surse de stres, ori lucrurile nu sunt în totalitate aşa. Este adevărat că evenimentele suprasolicitante sunt factori semnificativi de stres, dar este la fel de adevărat că şi evenimentele care ne subsolicită pot fi veritabile surse de stres.

De exemplu, apariţia la locul de muncă pe perioade mari de timp a unor sarcini care sunt cu mult sub potenţialul unei persoane, care nu-i valorifică resusele şi care sunt plictisitoare. Ei bine, acestea pot crea disconfort intens pentru că de la un moment dat persoana îşi poate pune problema lipsei de utilitate proprie şi de valoare. Or, aceste două aspecte sunt esenţiale pentru evaluarea pozitivă a imaginii proprii. Prejudicii mai pot fi aduse şi nevoii de autorealizare în cazul sarcinilor subsolicitante pentru că avem nevoie ca din când în când să realizăm sarcini care să fie la un nivel de performanţă mai mare decât în trecut.

În articolul de azi vom aduce însă în discuţie tot evenimentele care ne solicită intens. Evenimentele care ne determină cel mai mare nivel de activare posibil se numesc evenimente traumatice. În linii mari în această categori