Despre municipiul Codlea nu s-a mai vorbit atât de mult şi cu atât de multă patimă de pe vremea împuşcatului, când oraşul era renumit în toată ţara prin serele de flori, vopselurile de la Colorom, mobila pentru export produsă la Măgura sau prin cunoscutele ferme de porci şi păsări. Desigur, excepţie făcând fermele de păsări şi modernul abator în care sunt zilnic sacrificate zburătoarele, din celelalte unităţi industriale ce plasau Codlea pe locul doi în judeţ, după Braşov, nu a mai rămas nimic în picioare, spre nemulţumirea localnicilor rămaşi astfel în mare parte fără slujbe. Cu toate acestea, nici închiderea fabricilor, nici trecerea oamenilor în şomaj sau alte asemenea evenimente specifice noii economii de piaţă nu au stârnit atâtea nemulţumiri şi proteste ca hotărârea de desfiinţare a Spitalului Municipal, obiectiv pe care mulţi codleni şi-l revendică în continuare.

Deciziile de închidere a spitalului şi de transformare a lui în cămin pentru persoane vârstnice i-au lăsat fără cuvinte pe localnici, luându-i pur şi simplu prin surprindere chiar şi pe reprezentanţii autorităţii publice locale, fie că vorbim de edili sau consilieri.

„Nimeni nu a dorit

desfiinţarea spitalului”

Pentru o cât mai corectă informare a opiniei publice, redăm în continuare principalele etape ale desfăşurării lucrurilor, precum şi poziţiile mai mult sau mai puţin divergente ale celor în cauză.

Secretarul Primăriei, Vasile Rotaru, declara: „Nimeni nu a dorit desfiinţarea spitalului. Reprezentanţii Primăriei şi consilierii locali s-au opus încă de la început acestei idei sau decizii, astfel încât s-au făcut toate demersurile necesare pentru a nu se ajunge în situaţia în care ne aflăm astăzi. Aşa se face că hotărârea de guvern care stipula închiderea unităţii medicale şi transformarea acesteia în cămin pentru persoane vârstnice a fost atacată în instanţă de