Franta speculeaza de minune realitatea romaneasca. Dupa mistourile intre cinism si sadism facute la televiziunile franceze a venit si randul politicienilor din Hexagon sa ne puna oglinda in fata. O imagine urata, cu accente de hidosenie.
Ceea ce vedem acolo ne provoaca reactii contradictorii, intre dezgust si bruste renasteri ale sentimentului de mandrie nationala. Nu e cazul pentru niciunul. Concret, trebuie sa intelegem ca la "fratii" francezi se apropie alegerile, iar cu prilejul asta se spun adevaruri care dor.
De curand, ministrul de Interne francez, Claude Gueant, a declarat intr-un interviu ca numarul infractorilor romani din Paris a crescut cu 90% in ultimul an, iar unul din zece condamnati din capitala Frantei este, de asemenea, tot roman. Insuportabil.
Sa trecem peste reactia la limita penibilului a omologului sau roman, Traian Igas, care spunea, intr-o exprimare de repetent, ca francezii "face ei ceva pe MCV-ul nostru". Ministrul nostru de Interne a ramas cantonat in coloniile franceze si nu poate sa depaseasca acordul subiectului cu predicatul cu niciun chip.
Singurul raspuns responsabil si coerent a venit, neasteptat aproape, din cauza inactivitatii sale prelungite, din partea ministrului Justitiei, Catalin Predoiu. Intr-o interventie pentru RFI, Predoiu vorbea despre faptul ca "nu putem accepta stigmatizarea treptata a cetatenilor romani". Aici sta toata problema legata de tratamentul pe care Franta il aplica romanilor.
Dincolo de mecanismul de cooperare si verificare, de principiile Uniunii Europene - pe care chiar si Franta este obligata sa le respecte - si realitatile barbare pe care conationalii nostri le provoaca dincolo de granita, problema cea mai mare cu care se confrunta Romania astazi in Europa este stigmatizarea constanta si tot mai apasata a cetatenilor ei.
Franta e doar