Alexander Nikolaievici Sokurov s-a născut pe 14 iunie 1951 în Siberia, pe lângă Irkutsk, în familia unui ofiţer al armatei ruse. A terminat în 1974 Facultatea de Istorie a Universităţii din Novgorod, lucru ce explică multitudinea de pelicule istorice din opera sa. Un an mai târziu a intrat la Institutul de Cinematografie din Moscova unde l-a cunoscut pe Tarkovski despre care mărturiseşte că i-a influenţat puternic opera.

Încă de la primele sale filme, Sokurov a avut de furcă serios cu cenzura sovietică, aproape toate încercările sale de tinereţe fiind pur şi simplu interzise. Din acea perioadă datează o serie de documentare cu personalităţi pe cât de puternice pe atât de controversate cum a fost, de pildă, interviul-fluviu cu Alexandr Soljeniţîn, patriarhul disidenţei anticomuniste, care nu s-a sfiit să povestească şi în film cumplitele sale experienţe din gulag, mărturii ce la vremea la care fuseseră transpuse în literatură au zguduit întreaga lume spre nefericirea intelectualilor francezi de stânga care continuau să viseze la comunism ca spre cea mai bună dintre lumile posibile.

Încă de la sfârşitul anilor '80 filmele lui Sokurov încep să fie cunoscute şi în străinătate, capodopera sa fiind considerată „Arca rusească", film din 2002, care pe lângă calităţile artistice deosebite reprezintă şi o premieră în tehnica cinematografică. Este primul film de lungmetraj filmat într-un singur cadru, regizorul dând o singură dată „motor" şi spunând „stop" la finalul filmului.

Această excepţională realizare a putut fi făcută datorită locaţiei unde s-a filmat acţiunea, şi anume în Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Un vizitator din zilele noastre este însoţit de un ghid, de fapt un duh din alte vremuri, care, purtându-l din încăpere-n încăpere, îi prezintă oaspetelui întreaga istorie a Rusiei.

Filmul beneficiază şi de sute de figuranţi, actori şi dansa