La 14 spetembrie, Biserica ortodoxă prăznuieşte Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată lemnului sfânt. La această dată sunt sărbătorite două evenimente din istoria Sfintei Cruci. Cel dintâi este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei, solemnă, în faţa poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335, în Biserica Învierii. După ce a primit botezul creştin de la Sf. Silvestru, Sf. Împărat Constantin cel Mare a stăruit să afle Mormântul lui Hristos şI Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

După anul 71, Ierusalimul a fost ocupat de romani iar Mormântul Domnului şI locurile sfinte din Ierusalim au fost profanate şI acoperite cu pământ, ca să nu mai fie cinstite de creştini. Într-o peşteră fusese ascunsă Sfânta Cruce şI crucile pe care fuseră răstigniţI cei doi tâlhari. La rugămintea fiului său, împărăteasa Elena a căutat sfintele odoare.

A descoperit întâI Sfântul Mormânt însă nu ştia unde să găsească Sfânta Cruce. A descoperit cele trei cruci, într-o peşteră din apropiere. Dar care să fie Crucea Domnului? Patriarhul Macarie a poruncit ca toate cele trei cruci să fie atinse de o femeie moartă care, aflând lemnul dătător de viaţă, a înviat.

Cel de-al doilea eveniment s-a petrecut în vremea împăratului bizantin Heraclie, Sfânta Cruce fiind adusă de la perşii păgâni, în anul 629. După reîntoarcerea în Ierualim, lemnul Sfintei Cruci a fost împărţit în părticele mici şI trimis la diferite biserici. Cum marele praznic al Înălţării Sfintei Cruci ne aduce aminte de patimile şI de sfânta jertfă a Mântuitorului Iisus Hristos, se serbează cu post, rugăciune şi smerenie. La 14 spetembrie, Biserica ortodoxă prăznuieşte Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată lemnului sfânt. La această dată sunt sărbătorite două evenimente din istoria Sfintei Cruci. Cel din