Marți, 13.09.2011 am stat cam trei ore pe un post de televiziune care prezenta evenimentele pe care le considera mai fierbinți sau mai de interes pentru cetățean.

Primul subiect era conturile secrete ale Ceaușeștilor. Priveam și mă întrebam ce le-a venit să mai dezgroape potcoave de cai morți, ce s-a întâmplat, ce este nou în subiect. Ei bine, nimic nou pe frontul de vest. Nici chiar invitații. Printre invitați, Gelu Voican Voiculescu, Adrian Vasilescu, Mariana Cîmpeanu, Temeșan, fostul președinte Bancorex. Concluzia tuturor, concluzie total opusă celei pe care o susțineau cu aceeași tărie înainte și imediat după ce l-au asasinat, era că Ceaușescu nu a avut nici un cont personal în nicio bancă din țară sau din lume. Nu m-a mirat, asta trebuie să se spună acum, pentru că altfel cineva ar trebui să răspundă la întrebarea cine și ce a făcut cu acei bani, dacă au fost. S-a pus de nu știu câte ori întrebarea dacă au avut Ceaușeștii conturi la bănci, iar Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim ministru, cel care a fost personal în Elveția să caute urma banilor, a răspuns că nu există așa ceva. Și atunci, mă întreb eu, în ce bază a fost condamnat și ucis Ceaușescu, pentru că acesta a fost unul din capetele de acuzare la proces sau mai bine zis încă unul infirmat, pentru că și cel cu subminarea economiei naționale a căzut. Dar atunci, în isteria aia nu mai conta, iar acum nimeni nu mai încearcă sa afle adevărul, se spune numai ceea ce convine pe moment. Mă uitam la Gelu Voican și îmi confirma impresia pe care mi-a făcut-o acum 22 de ani, un om alunecos, perfid, care nu te privește în ochi; și acum era la fel. Mai mult, acum, privirea îi umblă în toate părțile parcă cu teamă, ca un animal hăituit căruia îi e teamă să nu fie prins, să nu spună ceva greșit. Omul acesta, cu Iliescu și cu Stănculescu, dețin date și informații pe care dacă oamenii le-ar afla cei trei