Privesc cu interes modalităţile găsite de actuala clasa politică de a rezolva problemele de funcţionalitate a sistemului de stat. Când ceva nu funcţionează în această ţară nu vedem făţucă de politician să iasă şi să vorbească despre necesitatea de a analiza cauzele care au dus la lipsa de funcţionalitate. Noi înfiinţăm noi structuri. Ministerul Afacerilor Europene este o astfel de structură. Să o luăm pe bucăţele. România are o mare problemă în ceea ce priveşte absorbţia banilor comunitari. Prin urmare, pentru că nouă ne placem să ne facem că lucră, s-a decis înfiinţarea unui Minister care să se ocupe de această problemă. Un nou consilier prezidenţial va deveni membru al Guvernului pentru a-i lumina pe neuştiutorii în ale accesării fondurilor structurale. Nu, nu, nu. De trei ori nu pentru că Ministerul cu pricina nu va prelua administrarea fondurilor. “Rolul principal al acestui minister şi al ministrului responsabil ar trebui să fie de coordonare. Nu e vorba de a prelua programele operaţionale care există la diferite ministere, pentru că asta ar însemna reînceperea procesului de evaluare, lucru care ar dura extrem de mult, ci o coordonare pe orizontală, o gestionare a problematicii extrem de largi, care se întâlneşte pentru toate programele operaţionale”, spune Leonard Orban. În traducere înţelegem cam aşa: va mai exista o structură care va trebui consultată. Probabil Udrea, Borbely, Boagiu, vor sta la rând la uşa lui Orban pentru a primi sfaturi şi îndrumări despre cum trebuie accesate fondurile. Nu mai contează că Ministerul de Finanţe le dă peste cap primarilor proiectele, modificând regulile în timpul jocului. Modelul preluat de afară este din nou aplicat ciuntit la noi. Da, în Polonia există un astfel de minister şi funcţionează perfect. Polonia a reuşit să folosească toate fondurile puse la dispoziţie de Uniune. În Polonia, însă, Ministrul responsabil est