Profesorul Alexandru Pesamosca face parte din pleiada marilor chirurgi români. După o activitate de peste 50 de ani, privind retrospectiv efectele activităţii sale ştiinţifice, didactice şi de cercetare, se constată că au răsunet nu numai în Spitalul „M. S. Curie“, ci şi în toate centrele de specialitate din ţară şi chiar din străinătate. A continuat să reconstruiască şi să conceapă un spirit inovator în Şcoala românească a chirurgilor şi ortopezilor pediatri, conservând principiile marilor profesori predecesori: Gr. Romniceanu, I. Bălăcescu, A. Cosăcescu, F. Gottlieb, D. Vereanu, M. Socolescu.
El rămâne printre noi, fiindcă în fiecare centru de chirurgie şi ortopedie pediatrică din ţară se aplică în continuare cu succes o serie de concepte şi atitudini, metode şi procedee Publicitate pe care le-a insuflat şi predat medicilor rezidenţi, specialişti şi primari. Nimeni din cei care au îmbrăţişat această specialitate nu a rămas impasibil la harul profesorului Pesamosca. Cursurile ţinute de domnia sa cuprindeau informaţii la zi şi erau de o înaltă ţinută ştiinţifică. În sala de operaţii era un maestru desăvârşit al bisturiului şi reuşea să fascineze prin tehnică, intuiţie, rapiditate şi rezultate, de multe ori evidente imediat după intervenţie.
Părinţii pacienţilor îngrijiţi şi operaţi îl respectau, unii chiar îl divinizau. Sălile de aşteptare pentru consultaţii erau întotdeauna arhipline. Unii pacienţi aşteptau cu întreaga familie ore sau chiar zile pentru a fi consultaţi, afluenţa pacienţilor fiind peste limita normalului, într-un număr greu de imaginat (ajungea şi la 80–100 de consultaţii în unele zile).
Afecţiunile dificile ale copiilor, unele greu de tratat, altele greu de diagnosticat, nu îi dădeau linişte. Nu concepea ca un bolnav care i se adresa să nu fie diagnosticat şi tratat corect. Pentru a cuprinde toţi pacienţii aflaţi