Tinerii generaţiei Erasmus, la început timizi studenţi pe băncile unor universităţi europene, încep a-şi creşte rădăcini pe alte meleaguri. În Bruxelles, ei definesc o nouă naţionalitate, cea de tineri multilingvişti, multiculturali, care poartă în buzunare paşapoarte de „cetăţeni europeni“.

Rute Carneiro a plecat din Portugalia acum zece ani, cu o bursă Erasmus de un an, pentru a studia biologie moleculară la Université libre de Bruxelles. „Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că eram într-o atmosferă internaţională, cunoşteam oameni din toată lumea şi mă simţeam nu doar portugheză, dar şi europeană.“ Rute s-a întors pentru un an în Lisabona, dar viaţa pe care o lăsase în urmă nu mai avea acelaşi gust. „Îmi părea plictisitor acasă, avusesem parte doar de un an internaţional şi simţeam că vreau mai mult.“ După opt ani, Rute spune: „Ce îmi place la Bruxelles este că poţi să-ţi alegi stilul de viaţă, nu trebuie să trăieşti ca un belgian sau ca un portughez, poţi să fii tu, poţi să fii mai multe lucruri în acelaşi timp, dacă vrei“.

În fiecare an, din ce în ce mai mulţi studenţi urmează drumul – sau măcar începutul de drum al lui Rute. Programul Erasmus, înfiinţat în 1987, ca parte din viitoarea piaţă unică europeană, oferea, la început, 3000 de burse pe an – în 2004, numărul a crescut la 136.000. Acum, peste 200.000 de studenţi se bucură în fiecare an de medii de învăţămînt şi culturale diferite de cele de acasă. Cu fiecare nouă ţară care aderă la UE, un nou val de studenţi inundă băncile facultăţilor în căutare de specializare internaţională şi de un nou stil de viaţă.

Noua generaţie

Deşi trendul tinerilor care pleacă în străinate este în creştere, a-ţi face bagajele pentru a începe o viaţă nouă şi a te adapta unei noi culturi nu sînt fenomene deloc noi. În urmă cu douăzeci de ani, imigranţii depopulau sate întregi pentru a lucr