Daniel Danielopolu s-a născut la 12/25 aprilie 1884. Tatăl său, Gheorghe Dani Publicitate elopolu, era strălucit profesor la Facultatea de Drept (o stradă îi poartă numele chiar lângă Palatul de Justiţie); mama – „o frumoasă ţărancă din Gorj“, Zoe Constantin. Au fost şapte fraţi: două fete şi cinci băieţi. Îşi dă bacalaureatul la 16 ani, la Liceul „Sf. Sava“, după care se înscrie la facultăţile de Drept şi Medicină. La 19 ani este extern prin concurs, iar la 21 de ani face prima comunicare ştiinţifică, publicată în Annales génitourinaires la Paris. La 22 de ani este intern la Spitalul Brâncovenesc, unde profesorul său, Buicliu, îl consultă pentru probleme cardiologice. La 23 de ani este ales ca asistent de I. Cantacuzino, iar doi ani mai târziu susţine teza de doctorat: „Contribuţii la studiul tuberculinei brute“, distinsă cu medalia de aur a Facultăţii de Medicină, în care-l contrazice cu argumente ştiinţifice pe marele savant Victor Babeş. Combate teza marelui cardiolog Vaquez (creatorul aparatului de tensiune) asupra tratamentului cu strofantină, idee nouă ce e împărtăşită de cardiologi.
Daniel Danielopolu s-a născut la 12/25 aprilie 1884. Tatăl său, Gheorghe Dani Publicitate elopolu, era strălucit profesor la Facultatea de Drept (o stradă îi poartă numele chiar lângă Palatul de Justiţie); mama – „o frumoasă ţărancă din Gorj“, Zoe Constantin. Au fost şapte fraţi: două fete şi cinci băieţi. Îşi dă bacalaureatul la 16 ani, la Liceul „Sf. Sava“, după care se înscrie la facultăţile de Drept şi Medicină. La 19 ani este extern prin concurs, iar la 21 de ani face prima comunicare ştiinţifică, publicată în Annales génitourinaires la Paris. La 22 de ani este intern la Spitalul Brâncovenesc, unde profesorul său, Buicliu, îl consultă pentru probleme cardiologice. La 23 de ani este ales ca asistent de I. Cantacuzino, iar doi ani mai târziu susţine teza de do
