Ca orice exces de zel, goana dupa puncte, dovezi si adeverinte mai mult sau mai putin onest atribuite a devenit o vinatoare de vrajitoare in invatamintul romanesc. Un coleg, doctorand la o universitate de stat din Cluj, mi-a trimis recent un mesaj prin care ma instiinta ca locurile in camine se repartizeaza in functie de performanta in cercetare. Adica, si rezum continutul mesajului, pentru a putea locui la camin, doctoranzii trebuie sa faca dovada activitatii stiintifice prin inaintarea catre administratia facultatii a unei liste de lucrari, apoi, dupa punctaj, primesc un loc intr-o camera. Redau, cu permisiunea dumneavoastra, grila de punctare: 1. articole publicate in reviste academice de virf din strainatate (8 p), 2. articole in reviste incluse in baze de date internationale (5 p), 3. articole in reviste romanesti cotate conform standardelor nationale (minim categoria B, 3 p), 4. carti la edituri internationale (7 p), 5. carti la edituri romanesti recunoscute de forul superior al cercetarii nationale (4 p), 6. capitole de carti aparute la edituri internationale (4 p), 7. capitole de carti aparute la edituri romanesti recunoscute (3 p). Lasam la o parte faptul ca dificultatea sau usurinta de a publica la reviste de top din strainatate tine de specificul domeniului de cercetare ales. Un doctorand in stiinte exacte are, presupun, mai multe sanse de a publica in periodicele academice internationale decit unul care doreste sa se specializeze in stiinte socio-umane. Nu insistam nici asupra faptului ca stacheta este, poate, prea ridicata pentru ceea ce poate face un tinar in trei ani de zile, cit este durata ciclului doctoral. Bizara ar trebui sa ne para vinatoarea de studii publicate in reviste internationale de cel mai inalt nivel academic in detrimentul unor cercetari mai de anvergura, cum este elaborarea unei carti. A puncta cu opt puncte un studiu de vreo douazeci