Vizita prin tirg a americanilor n-a fost tocmai un succes. Anuntul ca americanii au ales un alt oras, mai vestic, i-a enervat deopotriva pe domnii G. si C. Anuntul ca reprezentantii unei importante companii americane urmeaza sa aterizeze in tirg pusese pe jar autoritatile locale. Prima intrebare, cine ii primeste. Domnul C., fost diplomat intr-o tara americana, se considera indreptatit sa dea primul mina cu yankeii. Domnul G. nici nu vrea sa auda, mai ales ca si-a cumparat in urma cu citiva ani un costum din Italia, special pentru conversatii cu investitori. Daca nu-l poarta acum, atunci cind? Se ajunge la un compromis. Vor merge amindoi la aeroport, domnul G. va da primul mina cu americanii, dar tot el va plati piinea si sarea. Mai are bani dintr-un imprumut. Inca o veste buna. Cind afla ca oaspetii vin din patria lui Bobby Ewing, fetele de la protocol refuza indirjit orice plata. Vor sa faca voluntariat. La aeroport, altfel dusmani aprigi, domnii G. si C. isi dau coate si chicotesc complice. Figurile palide ale investitorilor, coborind impleticit pe scara avionului, ii amuza teribil. Dar americanii, tot americani. Isi revin repede si, dupa un scurt schimb de amabilitati, sint gata sa cutreiere celebrul centru universitar al carui nume inca le scapa. Pe drum, domnul G. le explica, cu ajutorul interpretului, ca padurea prin care trec nu va mai fi. "Grills, pools and ... cum naiba se spune la telescaun". Ma rog, e cu fonduri europene. Ajunsi in "down town", domnul G. renunta mindru la traducator. "Buses from tulip country and trams from chocolate country. Oldies but goldies!". La sediul celor doua institutii, discutii tehnice. Domnul G. lauda universitatile locale, explicindu-le oaspetilor ca in toate firmele din State lucreaza programatori care si-au terminat studiile aici. "Cheap handwork, very cheap", subliniaza unul dintre consilieri. Infrastructura va arata altfe