Singur si de buna voie, silit, ce-i drept, atat de efectele crizei, cat si de Opozitie. Nefericita soarta mai are acest partid. Imi aduc aminte cum a castigat PD (prin alianta DA) alegerile in fata masinariei de partid a lui Nastase - promitand starpirea coruptiei, a mafiei institutionalizate si un trai mai bun. S-a ales praful de toate promisiunile, dar parca de niciuna atat de mult ca de legamantul facut intru si pentru Dreptate si Justitie. Esecul asta a condus la falimentul intregii clase politice.
Pentru ca romanii cunosc prea bine ce inseamna si guvernarea PSD, oamenii neschimbandu-se aici aproape deloc si partidul nici atat, iar despre ce poate PNL s-au convins cu totii in timpul guvernarii, asistate de social democrati, din perioada 2007 - 2008. Esecul Partidului Democrat Liberal este esecul intregii clase politice pentru ca el a reprezentat ultima speranta pe care si-o mai facusera romanii in primenirea clasei politice in intregul ei.
E posibil insa ca disparitia acestei iluzii sa aiba si efecte pozitive, sa invatam astfel in sfarsit ca democratia inseamna, pana la urma, inlaturarea raului actual si inlocuirea lui cu altul mai mic, dar niciodata vindecarea societatii complet si deifinitiv de acest "rau". Peste tot in lume unde democratia a predat aceasta lectie natiunilor cu traditie si vechime intr-ale civilizatiei s-a ajuns la obisnuirea cu gandul ca rotirea si schimbarea din cand in cand a celor care ii conduc este ultima si cea mai buna solutie dintre multe altele infinit mai rele sau/si mai riscante.
PDL din 2011 se incapataneaza sa transmita ideea ca ei reprezinta, in ciuda tuturor esecurilor inregistrate, cea mai buna solutie (inca) pentru viitorul Romaniei. Nu voi comenta acest lucru aici. Poate ca au dreptate, poate ca nu. Are cine sa decida asta. Dar, pentru ca lor le-a intrat in cap atat de adanc spiritul misiuni
