Steaua a tras mult pentru un punct şi a avut şi noroc atunci când Huntelaar a lovit bara lui Tătăruşanu

Organizată şi deloc estetică. Aşa a arătat echipa lui Levi împotriva vedetelor nemţilor. Chiar şi cu o apărare improvizată, roş-albaştrii au rezistat pentru o remiză albă cu Schalke.

Românii compară orice. Mai ales la fotbal şi în special atunci când pe terenurile noastre - unele fără o peluză, altele cu gazon din care brazdele sar şi la un tackling între doi gândaci - vine o echipă tare. Să pui Steaua şi Schalke faţă în faţă nu rentează deloc dacă vrei să intri măcar cu un dram de optimism pe teren.

Nemţii îl au pe Raul, cel idolatrizat de la Madrid până la Cluj, noi pe cel bezmetic de la Mediaş, cum ar zice patronul. Atacul lor îl face pe vicecăpitanul naţionalei noastre să pară, cel puţin pe hârtie, cel mai slab om. La noi, în faţă e doar cel mai mic dintre fraţii Costea, iar Mihai nu cunoaşte Europa decât până la Sofia. Singurul lucru pe care Schalke nu-l are e un tip tuns periuţă cu 55 pe spate la care Huntelaar şi Raul se uită urât încă de la început. E Bourceanu şi el ţine Steaua închegată.

Şut Marica, tibie Costea

Schalke trece, aşadar, cu brio un test al comparaţiei. Dar pe teren e altfel. O echipă fără vlagă, cu fundaşi centrali pe care-i sperie mingea şi cu atacanţi plictisiţi care fac într-o oră doar două faze cu adevărat periculoase. Prima a fost a lui Marica şi românul a avut doar meritul unui şut puţin pe lângă, faza fiind opera lui Farfan (8). Următoarea l-a avut în prim-plan pe Raul, care, sătul să vină tot timpul la mijloc să îşi ia mingile, a urcat elegant în careu. "Cap" dintre Latovlevici şi Gardoş, iar Tătăruşanu a respins în corner (33). Prea simplu! Steaua în apărare a arătat bine, că doar pe asta s-a aranjat la antrenamente. Atacul însă a însemnat doar o centrare ratată şi o preluare cu tibia a lui