- Cultural - nr. 868 / 15 Septembrie, 2011 Motto: "Un invatator adevarat, cand isi formeaza prin cresterea si invatatura ce le-o da elevilor trebuie sa se incarneze, nepieritor, in sufletul lor. Invatatorul, ca persoana fizica, se vestejeste (...), invatatura lui il hipostaziaza in inima ucenicului” – Gala Galaction ("Roxana”) In vremea din urma, cat si in prezent, in sistemul de invatamant si educational, s-au petrecut evenimente menite sa dea de gandit celor care se fac vinovati de acest fapt, din pacate negativ. De altfel, cauzele au fost analizate in paginile acestui cotidian, la momentul oportun, cu privire la starea dezastruoasa din invatamant. Cititorii avizati au putut sa inteleaga cum se fac oamenii oameni, cu majuscula, fara ca posibilitatile materiale sa fie determinante in trezirea constiintei iubitorilor de neam si tara. Edificator, in acest sens, este si exemplul fostului profesor al marelui Eminescu, Aron Pumnul, nevoit sa-si duca traiul de fiecare zi intr-o stare materiala precara si cu sanatatea zdruncitata, pe deasupra. Acest lucru nu i-a afectat catusi de putin pe fostii sai elevi, nici in pregatire si nici in educatia lor. Dimpotriva, Aron Pumnul "dand pilda vietii sale, a fost un viu exemplu de caracter statornic si de munca cinstita”, cum afirma profesorul bucovinean D. Marmeliuc. La moartea sa, acelasi autor tine sa mai mentioneze: "Catedra ocupata de dansul deveni palatul stiintei nationale, altarul simtului si al virtutii, vatra nationalitatii noastre”. Cu ocazia aceluiasi eveniment dureros, Eminescu ii dedica oda funebra: "La moartea lui Aron Pumnul”, pe care l-a numit "nemuritor si mare”. Dintr-o scrisoare adresata lui Vasile Alecsandri, in 27 martie 1865, semnata de Alexandru Hurmuzaki, mai aflam: "Si aici avem un ardelean, pe Pumnul. Are si el paradoxurile sale, dar am dori sa ne dea Dumnezeu o suta ca el, mai multa abnegatie n-am vazut