S-a schimbat modificarea. S-a renunţat la stilul agresiv. Nu mai este atacat direct preşedintele ţării, se fac doar aluzii adânci, lupta la baionetă, de până ieri s-a topit în subtilităţi.

Răzvan Dumitrescu ne oferă nomente nostalgice despre vizita lui Nicolae Ceauşescu la Casa Albă în 1975. Îmi place pentru că îmi aduc aminte cu plăcere ce făceam şi eu în 1975.

Comparaţia vizitei din 1975 cu cea din 2011 este forţată. Dacă Gâdea o dă în romanţe şi interviuri desuete mai rămâne Dana Grecu. Emisiunea ei mai are nerv şi sămânţă de scandal. Ieri ţipau despre Antonie Solomon care i-ar fi interzia lui Marcel Pavel participarea la Zilele Craiovei. Un amestec de cuvinte grele. Se vorbea şi despre învăţământ şi despre puşcărie. Bineînţeles discuţia nu poate gravita, în subsidiar, decât în jurul preşedintelui. Se insinua că Antonie Solomon, care declarase că este prieten cu Marcel Pavel, nu-l mai primeşte la sărbătoarea oraşului din slugărnicie faţă de putere şi de frică să nu fie dus din nou la închisoare. Peste toate acestea vine şi Sergiu Andon, ziarist, avocat, om politic care îl laudă pe Marcel Pavel ba face şi confesiunea că imnul l-ar fi dus până la lacrimi.

Exagerări şi vorbe goale! Dana Grecu şi majoritatea invitaţilor ei se poartă de parcă Dan Voiculescu ar sta în faţa televizorului şi le-ar bifa pe o hârtie fiecare nuanţă din voce. Poate aşa o fi dar subiectul mi s-a părut neinspirat.

Din toate punctele de vedere meciul cu Franţa a fost un eşec. Sorin Oprescu şi Federaţia Română de fotbal s-au umplut de ridicol şi filmul încă nu s-a terminat. În seara respectivă un rol a jucat şi Marcel Pavel. Eu cred că el a fost victima unui complex de împrejurări. Nici pe la petrecerile pe unde evoluează Marcel Pavel nu schimbă cuvinte din cântecele pe care le interpretează. El nu se ocupă cu aşa ceva şi nici nu a ştiut să explice ce