Se vorbeşte peste tot în lume despre criza presei şi despre felul în care noile tehnologii modifică faţa jurnalismului. Dar aceste schimbări nu se limitează la domeniul în sine, ci au implicaţii asupra democraţiei înseşi.

Într-un articol publicat în revista Transit (editată de Institut fur die Wissenschaften vom Menschen din Viena) şi reluat de Eurozine , Paul Starr, profesor de sociologie la Princeton University, ne invită să luăm în serios ideea că „o presă independentă are o funcţie esenţială în democraţie“ şi arată că revoluţia digitală „a slăbit abilitatea presei de a acţiona ca un agent de control public, subminînd bazele economice ale jurnalismului profesionist şi fragmentînd publicul“. E adevărat, pe de altă parte, că revoluţia digitală a revitalizat jurnalismul: a permis intrarea în scenă a unor nume noi, a inovat în formă şi în conţinut, iar în ţările în care libertatea presei nu stă prea bine a dat un impuls nou libertăţii de exprimare. Numai că – spune Paul Starr – mai nimeni nu vrea să plătească pentru presa online, ceea ce afectează independenţa financiară a jurnalismului şi, astfel, subminează însăşi libertatea de exprimare.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Presa tipărită este cea mai afectată: în ultimul deceniu, veniturile instituţiilor media au tot scăzut, iar numărul jurnaliştilor s-a redus (cu 53% în Norvegia, cu 41% în Olanda, cu 25% în Germania, de la 56.000 la 40.000 în SUA). Dincolo de cifre, are de suferit şi calitatea. Genurile jurnalistice care îi asigurau presei rolul de „cîine de pază al democraţiei“, precum marile anchete de interes public ori reportajele ample, consumă mulţi bani şi mult timp, aşa încît managerii de presă sînt tot mai puţin dispuşi să consume resursele (tot mai scăzute) pentru aşa ceva. E mult mai ieftin şi mai uşor (şi