Poate că astăzi este un simplu pensionar, care se plimbă în fiecare zi prin parc, mândru de nepotul său, dar este un mare actor care a dăruit scenei peste 60 de ani din viaţă. Mişu Fotino a debutat în piesa "Coloniale", la doar 7 ani, alături de tatăl său. A jucat pe toate scenele ţării. Uneori părea că vorbeşte mult, alteori tăcerile sale vorbeau de la sine. Râsul stârnit de acest mare comic pare adus prin mijloace aparent simple, dar o muncă incredibilă se ascunde în spatele rolurilor sale. Iubit de toată lumea, are rolul de a elibera din noi voioşia de care am cam uitat în ultima vreme. Mihai Fotino şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează sănătate şi "La mulţi ani!".
"Mă vedeam mare stea de cinema, dând autografe, dar n-a fost să fie..."
Alături de Carmen Stănescu a format o echipă extraordinară timp de 11 ani în piesa lui Arbuzov, "Comedie de modă veche", s-au sprijinit şi s-au încurajat reciproc. Comedia trebuie făcută sobru, simplu. Trebuie să ştii să-ţi dozezi bine rolul. Este exact ceea ce aceşti doi actori au reuşit: să păstreze o curăţenie a rolurilor. O apariţie frapantă, prin enorma fantezie comică, cu neaşteptate resurse de emoţie, de afectivitate. O vibraţie neobişnuită, care te împiedică să-i uiţi rolurile. Chiar dacă l-ai văzut în urmă cu trei decenii ultima dată la teatru, ai sentimentul că abia cu un ceas în urmă îşi făcea intrarea în scenă. Mişu Fotino are acest har de Sus, lucrurile care ţi se par greu de purtat sunt împinse pe un plan secund atunci apare pe scenă. N-a fost membru de partid, îl ştiau toţi gură spartă şi a fost lăsat în pace. Cu o glumă scăpa mereu de probleme. Nu se omora nimeni să-l premieze, dar nu se înghesuia să spună versuri patriotice. Există doi Mişu Fotino în istoria teatrului românesc. Seniorul, interpretul de neuitat al unor personaje blajine de prin anii ’30, şi fiul, care
