Pe la 1800, curvia era o „meserie“, practicată pe uliţele marilor oraşe şi tîrguri, dar nu una ca oricare alta. Tolerată, dar doar în anumite împrejurări şi circumstanţe, celetnica (prostituata) trebuia să-şi cunoască, şi mai ales să-şi păstreze, foarte bine locul, căci odată ieşită dintre zidurile unor constrîngeri sociale, comunitatea avea grijă s-o trimită acolo de unde a venit. Să luăm un exemplu: Văduva Arghira îşi face veacul prin mahalaua Colţea, celetnică ca toate celelalte, şi din cînd în cînd amantă a vreunuia de prin mahala. Şi într-o zi, cînd ajunse chiar ibovnica unuia Ispas ciubuciul, care avea chiar şi prăvălie la şosea, crezu că, uite, gata, s-a terminat cu sărăcia, mizeria, foamea, lipsurile. Ea nu era însă decît o curvă, ca oricare alta, aşa că, într-o bună zi, Ispas se însură cu o „fată cinstită şi fără de ponos“.

Cît despre Arghira… se întoarse în praful uliţei, acolo unde îi era locul. Pînă într-o altă zi, cînd se gîndi că n-ar fi rău să-i aducă aminte lui Ispas de „vremurile bune“ şi, de se poate, să mai stoarcă cîte ceva, una, alta… Că ştia ea foarte bine cum îi cu „buna politii“ (reputaţii), şi cum se mai luptă „d’alde d’ăştea“ să-şi apere numele... Aşa că, Arghira începu să-l şantajeze ori de cîte ori avea ocazia, ameninţîndu-l ba cu scandal în public, ba cu jalbe la mitropolit şi la domn. „Ipochimen de cinste“, cu casă şi prăvălie, Ispas cedă, într-o primă fază. Şi, pentru a evita scandalul şi dezonoarea, îi dădu chiar şi 50 de taleri. Văduva nu se mulţumi, ştiind că are dumnealui multe altele de dat… şi aruncă totul în joc…

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Aflînd că Ispas s-a însurat, Arghira îi făcu o vizită. Iată cum o descrie reclamatul: „m-am pomenit la săptămînă cu numita la casa mea, unde după ce înai