Încă se aude clinchetul primului clopoţel al anului şcolar 2011-2012 şi putem vorbi deja la timpul trecut despre prima săptămână a semestrului unu! Parcă ieri au fost festivităţile, cu zâmbete şi flori multe ce şi-au schimbat stăpânii, trecând de la florărese la profesoare, directoare de unităţi de învăţământ, care la rândul lor, le-au dăruit mai departe, tuturor celor care meritau o floare! Nu-i păcat să se veştejească?
Dincolo de zâmbetul revederii am văzut şi feţe posomorâte. Oameni necăjiţi, apăsaţi de grija zilei de mâine, stresaţi de necunoscut. Cadre didactice care peste noapte s-au trezit mutate la alte şcoli sau trecute la pensie, ceea ce, pentru un cadru didactic mai ales, înseamnă „împins pe linie moartă”. Alţii s-au trezit numiţi pe funcţie, la fel de surprinzător, iar acum se pregătesc de examenele pe care le vor da cândva, nu se ştie când. Am văzut părinţi care se ţineau de cap, întrebaţi fiind cât i-au costat pregătirile pentru noul an şcolar. Alţii îşi ţineau copiii de mână, ruşinându-se că nu au cumpărat nimic înainte de a sta de vorbă cu diriginta! Până la prima şedinţă cu părinţii mai apucă o chenzină! Rechizitele, ghiozdanul, echipamentul de sport, toate costă! Şi criza cea nouă de abia de acum se anunţă!
Între timp senatorii au decis că uniforma şcolară nu este obligatorie, aşa că „bogaţii” ce trăiesc din 800 de lei pe membru de familie, pot răsufla uşuraţi, dacă au copii de şcoală: au economisit banii de uniformă! Vai de capul lor, săracii oameni bogaţi!
Încă se aude clinchetul primului clopoţel al anului şcolar 2011-2012 şi putem vorbi deja la timpul trecut despre prima săptămână a semestrului unu! Parcă ieri au fost festivităţile, cu zâmbete şi flori multe ce şi-au schimbat stăpânii, trecând de la florărese la profesoare, directoare de unităţi de învăţământ, care la rândul lor, le-au dăruit mai departe, tuturor celor care