După plecarea din ţară, vreme de cinspezece ani, creaţia lui Gigi Căciuleanu nu a mai fost cunoscută la noi. Imediat după 1990 însă, coregraful francez născut şi format în România, a devenit o prezenţă statornică în peisajul nostru cultural, ceea ce nu l-a împiedicat să îşi continue periplul prin lume, montând în continuare în Europa, dar făcând un salt şi de la Marea Neagră până la Pacific sau, cum spune chiar el, făcând „Un grand écart francez între Bucureşti şi Santiago”, unde lucrează, de asemenea, de zece ani.

Aşa cum în Franţa condusese, alături de regizorul şi scenograful Dan Mastacan, Centrul Coregrafic din Rennes şi Teatrul Coregrafic al acestuia, între 1978 şi 1993, pentru ca în 1994 să creeze la Paris Compania Gigi Căciuleanu, tot astfel începând din 1991 a venit în turnee în România, dar a început să monteze şi spectacole de dans, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanţa şi la Opera Naţionlă din Bucureşti, creîndu-şi şi o mică companie românească care a dat spectacole la Teatrul de Comedie şi la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi publicându-şi cartea „Vânt, Volume, Vectori”, în traducerea Ancăi Rotescu. Concomitent, Gigi Căciuleanu a continuat să predea dans contemporan, să facă parte din juriile internaţionale ale unor concursuri de dans şi, făcând un salt peste Atlantic şi peste continentul sud-american, să monteze o serie de spectacol la Baletul Naţional din Chile, unde este şi director artistic, din anul 2001. Vizibilitatea şi autenticitatea personalităţii sale coregrafice este pusă în valoare, între altele, şi de o serie impresionantă de premii şi medalii, primite din locurile unde a creat cu precădere, deci din partea statului francez (Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres), a celui român (Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler) şi a numeroase instituţii culturale din Chile (Premiul APES al criticii,