Operaţiunea de mutare a pietrei cubice de pe străzile din Centrul Istoric în cartiere mărginaşe nu face altceva decât să-i ia oraşului aerul de legendă, pitorescul căpătat în perioada interbelică, în vremea în care nu doar tanti Elvira făcea bani cu toptanul, ci şi portul, în vremea în care braga era cuvânt de ordine în zilele de sărbătoare ale Brăilei de altădată.
Că zona istorică îşi pierde identitatea o spun persoanele avizate. Directorul Muzeului Brăilei, Ionel Cândea, este de părere că odată cu înstrăinarea granitului de Scoţia, istoria oraşului intră în suferinţă. Numai că nici măcar Cândea nu mai are, parcă, energia necesară pentru a se război cu aceşti ciocoi ai zilelor noastre.
Şi piatra trece mai departe. Adică e scoasă de pe străzile istorice şi depozitată la Braicar, urmând să troneze pe străzi din cartierele Chercea sau Radu Negru. Nu se pune problema că locuitorii din aceste cartiere n-ar merita şi ei să calce pe granit de Scoţia, ci de faptul că, pe alocuri, Centrul Istoric nu mai e ce a fost, ci doar ceea ce vor autorităţile locale să fie.
Mai mult, am văzut că pe unele străzi, în dorinţa aleşilor de a băga oraşul la SPA înainte de alegeri, s-a turnat asfalt peste granit. Din loc în loc, asfaltul s-a ciobit, lăsând strada în piatra goală. Vezi strada Carantinei!
Arheologii specialişti de la muzeu se crucesc, iar reprezentanţii Direcţiei pentru Patrimoniu - din subordinea Primăriei - au muţit. Această instituţie pare să fi intrat în pământ de câţiva ani - vreo zece - şi orice s-ar întâmpla cu istoria imobiliară a oraşului, n-are niciun cuvânt de spus. „Nişte bugetari!", spun bătrânii noştri care au prins perioada interbelică şi au cunoscut şi măreţia şi decăderea acestui oraş.
Plâng zidurile în centru, domnilor de la Direcţia pentru Patrimoniu! Cad simbolurile acestui oraş, se transformă în gropi de gunoi! O să spune