Fericiti cei care macar pentru o mica perioada, au reusit - in concediu fiind - sa se desprinda de unele realitati romanesti... Oare asa sa fie? Nu sunt foarte convins. Confruntat cu starea de normalitate din alte tari, este greu daca nu imposibil sa nu te fure intrebarea: "dar oare la noi de ce nu se poate?"
Daca la sfarsitul unui sejur in Bulgaria - ca sa luam un exemplu mai la indemana - semnele de mirare sunt mai putine si parca mai poti spera ca "si la noi o sa fie ca la ei", cu totul altfel te vei simti la sfarsitul unor zile de concediu petrecute in tari care nu au "beneficiat de aceeasi istorie" ca noi "cei mai din est".
Astfel, oricat de detasat ai vrea sa te simti de ce ai lasat acasa, in tari cu traditie turistica precum Austria sau Franta, cum ai putea sa nu remarci ca in aceste tari istoria, oricare ar fi fost ea, este respectata. In aceste tari, nu se construiesc catedrale monumentale (desi ar avea resurse sa o faca), in schimb monumentele istorice au fost de mult renovate si redate circuitului turistic.
In statiunile de pe litoralul francez, pe plaja se aud valurile marii si nu urletul boxelor. Dar mai ales nu ai sa vezi primari care, atunci cand nu sunt imbracati cu haine care se asorteaza doar cu numele lor, sa aiba tupeul sa practice in fata turistilor sporturi nautice, in timp ce partea istorica a orasului pe care il gospodaresc ar fi o ruina.
In fine, dar nu in ultimul rand, in mai toate centrele istorice din astfel de tari, este greu cand te plimbi, sa nu observi ca aici bordurile si pavajul de granit au fost pastrate cu sfintenie. Ar mai fi multe de spus si despre toate receptiile hotelurilor sau pensiunilor - indiferent de numarul de stele - in care ai sa gasesti un personal calificat gata sa iti ofere cu amabilitate orice informatie dorita.
Si totusi pana la un punct, in mai toate tar
