Va aduceti aminte de soferul acela de TIR care conducea cu picioarele in timp ce restul corpului si-l misca pe ritmuri de manele? Canta si dansa iar TIR-ul sau alerga cu viteza pe autostrada. Din cand in cand romanul pur si simplu isi abandona volanul masinii si sarea jamparaua pe scaunul desprins aproape din tatani de atata joc si voie buna.
Cred ca personajul a fost identificat. A facut furori la vremea lui, pentru ca devenise un alintat al mai tuturor emisiunilor in care se practica autoflagelarea spiritului romanesc decadent.
Cu acest exemplu urmat apoi de multe altele, pana la Petru Craete din Bumbesti - mai nou intratul pe piata taranilor manelisti de prost gust, presa intreaga a preluat cu nesat orice manifestare a prostului gust, a tembelismului si cretinismului liber exprimat in spatiul virtual. Nu fara motiv. La fiecare astfel de exemplu prezentat, din orice unghi de abordare ales, ratingul si traficul cresc exponential.
Sa nu va iluzionati dragi cititori - voi sunteti cei care ii faceti vedeta pe acesti eroi ai prostiei. Presa doar va ofera ocazia. Apoi, interesul vostru manifestat vizibil mai degraba inspre astfel de cazuri face posibila nasterea unor mici monstri vedeta ai prezentului.
Ciudat, unora dintre voi vi se face rusine pentru aplecarea constanta pe care o dovediti pentru astfel de cazuri si va aratati indignarea pentru starea proasta in care a ajuns presa. Ca si societatea. Totul e insa ca un joc infinit al reflexiei luminii dintr-o oglinda intr-alta, asezate amandoua fata in fata.
Dupa care urmeaza procesul de autoincriminare, cu accentul de cele mai multe ori pe celalalt. Rareori spre deloc, vinovatul e gasit chiar in persoana care este strabatuta de fiorul indignarii. Desigur, va scapa ipocrizia care va anima, pentru ca esential este sa va eliberati de sentimentul vinovatiei. Presa d
