Unul dintre cei mai iubiţi actori din România, artistul-vrăjitor care cucereşte săli întregi cu simpla prezenţă în scenă, spune că nu ştie dacă este născut pentru teatru. Nu ştie dacă el a ales teatrul sau teatrul l-a ales pe el şi crede că e bine să fii modest „dar să ai orgoliul modestiei tale“. Se consideră un om obişnuit care vrea doar să comunice cu lumea...

„Adevărul": V-am întrerupt din repetiţie. De ce aţi ales să puneţi în scenă la Teatrul Metropolis povestea pictorului Toulouse-Lautrec?

Horaţiu Mălăele: Am citit o piesă a lui Mario Moretti şi mi s-a părut ceva deosebit, o poveste care depăşeşte canoanele unei piese de teatru „obişnuite", care dezvoltă o structură bazată pe un anumit tip de tensiune şi de emoţie. Textul lui Moretti este o frescă ce conţine şi viaţa unui geniu: Toulouse-Lautrec. Pentru mine e o experienţă inedită. Tocmai pentru că spectacolul, aşa cum spuneam, nu dezvoltă o acţiune dramatică atât de puternică, încât să stârnească o obişnuita curiozitate pentru spectatorul de teatru. Aşa că suntem în preajma unei premiere... cu şi despre pictorul Toulouse-Lautrec.

Această alegere are legătură şi cu latura dumneavoastră de artist plastic?

Poate că are. Am fost marcat de viaţa lui Dali, de viaţa lui Picasso. Sunt marcat de viaţa lui Van Gogh, de cea a lui Toulouse-Lautrec... Vieţi niciodată egale, niciodată obişnuite şi, din nenorocire, extrem de scurte şi de rapid consumate.

Regizaţi un spectacol care nu se anunţă a fi o comedie. În „Femeia care şi-a pierdut jartierele", care avut premiera de curând, interpretaţi un rol într-o comedie bulevardieră, iar publicul vă iubeşte mai ales în postura de actor de comedie. Ce e mai greu? Să-i faci pe oameni să plângă sau să râdă?

Ştii ce spunea Bernard Shaw... „E uşor să mori. Comedia e grea." E greu să faci comedie. Dar e greu să faci şi dramă.