Nici cea mai fecundă imaginație n-ar fi anticipat ca, într-un decor dominat de vestigii feudale, presărate pe drumul spre castelele de pe Loara, să se producă reîntîlnirea cu opera lui Aurel Bauh, exponent al artei fotografice moderne, originar de pe meleaguri românești (născut în 1900, la Craiova). Un popas la Vendôme ar fi suficient justificat de reminiscențe livrești: Ronsard, Balzac –pînă să fii sedus de noblețea abației La Trinité, slujită de-a lungul secolelor de călugări din ordinul templierilor, al cordelierilor sau benedictinilor. Edificiul, impresionant prin anvergura suplă, perpetuează în alcătuirea sa elemente din aceeași epocă și în același stil al goticului înfloritor, revelat magnific la Chartres. Dam ocol zidurilor mănăstirești, încercam să-mi închipui succesiunea de evenimente dincolo de negurile istoriei, eforturi de a face față precarităților locale, adversități depășite prin visuri de dăinuire cristalizate înambiția reluării construcției de cîte ori sta la pîndă ruinarea. Componente străvechi ale claustrului au rezistat împrejurărilor vitrege, ca să adăpostească astăzi alte probe de vitalitate spirituală, punți de continuitate la nivelul potențialului creator specific vremii noastre. Într-o aripă este instalat muzeul regional de artă și etnografie, conceput astfel încît să poată primi periodic expoziții menite aducerii la zi a receptivității artistice din partea publicului. Poate nu băgam în seamă inițiativa actuală de a grupa temporar selecții de fotografii provenite de la autori diferiți, dacă nu distingeam pe lista expozanților numele lui Aurel Bauh. Părea ieșit ca din neant, după ce i se pierduseră urmele, aidoma atîtor emigranți risipiți în lumea largă. Sper să nu greșesc; ultimul prilej de a înregistra referințe la personalitatea lui Bauh se leagă de lectura cărții postume a poetului Miron Radu Paraschivescu (Jurnalul unui cobai, Edit