Gheorghe Burnei (59 de ani), şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică a spitalului Marie Curie din Bucureşti, vorbeşte despre mentorul său, Alexandru Pesamosca, şi despre pasiunea pe care au împărtăşit-o: vindecarea copiilor cu probleme osoase. În 1990 cei doi au semnat un document prin care maestrul condiţiona venirea discipolului său la Bucureşti, la Marie Curie, de îndeplinirea unor obiective de ortopedie pediatrică.

„...Aţi văzut ce isteaţă e? Este premiantă, prima pe clasă!", şi nici nu termină bine de vorbit despre Mirunica, o fetiţă de 8 ani, care în momentul acesta este în salon şi se joacă cu o păpuşă, că bate unul dintre asistenţi la uşă, îşi strecoară capul înăuntru şi-l cheamă şoptit. „Domnule profesor, au sosit, vă aşteaptă." Burnei îşi cere scuze, cu aerul său îndatoritor şi senin. Trebuie să plece la o consultaţie, pacientul - un copil de un an şi jumătate - a venit împreună cu părinţii lui tocmai din Irlanda, la un consult de specialitate la profesorul Gheorghe Burnei, în România. Copilul nu poate merge, „stă cu genunchiul îndoit, mereu în flexie, şi, dacă încearcă să-l îndoaie, are dureri", explică Burnei, la întoarcere, după ce a aranjat internarea băieţelului pentru investigaţii.

Acum se îndreaptă spre uşă cu corpul său falnic, impunător, apasă clanţa ca pe-o jucărie - are palmele largi, mâinile mari, chiar şi pentru un bărbat - şi dispare dincolo de ea. În biroul lui de la spitalul Marie Curie, unde nu apucă să stea prea mult, chemat tot timpul pentru consultaţii speciale, este acum linişte. Pe rafturi sunt sute de tomuri şi tratate de ortopedie, chirurgie ortopedică pediatrică, reviste de specialitate, colecţia „Mituri biblice" şi, printre ele, chipuri de sfinţi în icoane. În tratatele acestea se găsesc denumiri ştiinţifice greu de pronunţat, ale diverselor diagnostice şi metode de tratament, câteva dintre ele brevetate de însuşi B