Cine a fost mai întâi: bărbatul sau femeia? De ce femeile au nevoie de cuib, iar bărbaţii se aventurează în locuri noi, vor să cunoască şi să cucerească alte lumi? În ce împrejurări au descoperit sexualitatea şi naşterea, boala şi moartea? Şi cum s-a perpetuat şi s-a accentuat diferenţa ce azi provoacă dezbateri şi studii savante? Iată un şir de întrebări cărora Doris Lessing le caută răspunsurile în "Mitra" (The Cleft, 2007), roman extraordinar apărut în acelaşi an cu "nobelizarea" scriitoarei.

Doris Lessing a imaginat o lume primitivă, compusă din femei trăind pe ţărmul apei, într-o comunitate în care îşi împart strict şi precis sarcinile. Ele sunt Mitre (şi cuvântul are aici sensul de matrice, uter) şi nasc alte mitre, fecundate de val sau de Lună. Ciclul vieţii lor monotone şi pasive se precipită când încep să nască fiinţe diferite, cu mici "furtunuri", al căror rost nu-l pricep. Îi numesc Monştri, şi-i îi duc pe Stânca Morţii oferindu-i vulturilor ca să-i devoreze, dar păsările îi poartă în gheare în vale, unde reuşesc să supravieţuiască, hrăniţi de o căprioară.

Povestea primelor femei (Mitrele) şi a primilor bărbaţi (Monştrii) o reconstituie un autor care nu-şi dezvăluie identitatea, este senator roman, preocupat de istorie, care se bazează pe documentele rămase din timpuri arhaice de la cele două comunităţi. El reface ordinea evenimentelor, confruntă mărturiile şi caută explicaţii. Astfel, se înşiră episoadele în care se manifestă instinctul erotic - Mitrele tinere coboară în vale, se împreunează cu Monştrii şi nasc apoi copii complet diferiţi, cu altă energie. Multă vreme trăiesc separaţi, ele în grotele de pe ţărmul mării, ei - în colibele din vale.

Doris Lessing reuşeşte să evite şi feminismul şi misoginismul, urmăreşte din aproape în aproape diferenţele dintre femei şi bărbaţi, de care şi unii şi alţii devin conştienţi treptat. Mitrele