Ţara la televizor
În opinia Cronicarului, o ştire ce n-ar trebui să treacă neobservată, transmisă zilele trecute pe mai multe canale de televiziune, este aceea privind cea mai bogată instituţie publică de la noi. Aceasta nu este, aşa cum am fi tentaţi să credem, o bancă, ci o bibliotecă. Şi anume, Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca. Cele un milion de volume ale sale ar valora o sumă astronomică, aproximativ şase miliarde de euro. Noi ştim: dincolo de cât de mult preţuiesc ele în bani, cărţile adăpostite în biblioteca din Cluj, cărţi vechi, cărţi rare, au o inestimabilă valoare culturală. Însă, în vremurile noastre ce par să mizeze tot mai puţin pe ştiinţa de carte şi tot mai mult pe avere, domeniul cultural înregistrează, prin această poveste cu biblioteca din Cluj, o victorie simbolică: chiar şi cei care nu dau doi bani pe conţinutul cărţilor şi ar fi gata să renunţe oricând la cărţi trebuie să se gândească de două ori înainte de a le arunca: fiindcă, spune pilda acestei istorioare, ele, cărţile, nu reprezintă doar o comoară la figurat, ci şi una la propriu.
*
La televiziunea franceză au fost lansate noi glume umilitoare despre români. Personajele, două marionete, stau de vorbă despre subiectul România. La întrebarea Care este sportul naţional pentru români?, răspunsul este Nu fotbalul, ci cerşitul. Iar la întrebarea Cum se zice pubelă în româneşte?, răspunsul furnizat de prietenii francezi este Bucureşti!. Fără comentarii.
Ce rău a fost mai mare
În revista 22, nr. 37, din 6-12 septembrie, Cronicarul a descoperit, cu interes, o polemică între Ştefan Racovitză şi Ion Vianu, purtată pe un ton civilizat şi cu argumente intelectuale. Tema polemicii: înfiinţarea unui Muzeu al Comunismului la Bucureşti, propunere făcută de Teodor Baconschi. Punctul de vedere al lui Ion Vianu este că, dacă ar fi
