A-i spune că cel decedat doarme sau se duce la \"Doamne-Doamne\", nu este nici suficient, nici indicat. Chiar dacă e mic, are nevoie de explicaţii clare. Sursa: SHUTTERSTOCK

"De ce i-aş vorbi copilului despre moarte?", se întreabă orice părinte dornic să-şi ţină copilul departe de suferinţă. Răspunsul este simplu: el are nevoie să înţeleagă lumea în care trăieşte, iar orice refuz ori eschivare a părintelui în faţa acestei întrebări îl obligă să-şi dea singur răspunsuri, ori să le caute în altă parte.

"Ceea ce limitează sau blochează o astfel de discuţie este fie percepţia părinţilor, neconformă cu realitatea, de genul «este prea mic, nu înţelege», fie tendinţa de a-şi asuma misiunea, imposibilă în fapt, de a-şi proteja copiii de orice suferinţă", spune Claudia Brişcan, psihoterapeut.

Nu-i bulversaţi cu metafore

Nu este indicat să folosiţi metafore de genul "a plecat", "a dispărut", "s-a dus la Doamne-Doamne", "doarme" sau "ne veghează", fiindcă nasc confuzii mai mari.

Psihoterapeutul recomandă părinţilor să evite şi expresiile precum "oamenii mor pentru că se îmbolnăvesc" sau "bunicul doarme“, care pot naşte temeri atunci când cel mic sau cineva din familie se îmbolnăveşte sau doarme.

Regula principală este ca părintele să-şi clarifice propria poziţie faţă de acest subiect înainte de a se angaja într-o astfel de discuţie. "Propriile credinţe, propria viziune şi poziţie faţă de moarte, propriile temeri, atitudinea de acceptare sau inacceptare, vor influenţa semnificativ informaţiile comunicate copilului", mai arată psihoterapeutul Claudia Brişcan.

Dacă cel mic vă prinde "cu temele nefăcute", cereţi-i timp de gândire. "Este suficient să îi spuneţi că întrebarea pe care o adresează este foarte interesantă şi că aveţi nevoie de timp pentru a formula un răspuns pe înţelesul lui", sfătuieşte s