Trandafiraşul (Rózycka, 2010)

Regia: Jan Kidawa-Błoński.

Cu: Andrzej Seweryn, Magdalena Boczarska, Robert Wieckiewicz.

Genul filmului: Dramă, Istoric, Romantic.

Durata: 118 minute.

Produs: Monolith Films.

Între 5 şi 11 septembrie a avut loc, la Mediaş, Festivalul Filmului Central European, festival iniţiat de regizorul Radu Gabrea.

Nucleul evenimentului l-a constituit prezentarea a şapte ţări, fiecare cu filmul care a câştigat Premiul Naţional anul trecut, în 2010. Ţările care configurează hinterlandul mitteleuropean sunt: România, Polonia, Austria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Ungaria. La aceste şapte ţări, Radu Gabrea a adăugat un invitat special, Israelul. Ceea ce regizorul doreşte să recupereze pentru geografia culturii mitteleuropene este tradiţia unei culturi pentru care idişul a constituit numitorul comun al expresiei de sine. Cel puţin două dintre filmele prezente la Festivalul de Film Central European de la Mediaş au ca temă relaţia scriitorilor cu poliţia politică în timpul regimurilor comuniste: este vorba despre filmul regizorului ceh Radim Spacek, Strânsoarea (2010), şi de Trandafiraşul (2010), filmul polonezului Jan Kidawa-Błoński. Intelectualii au reprezentat principala ameninţare pentru un regim totalitar care tinde să controleze şi să subordoneze fiecare compartiment al vieţii publice şi private. Nu mă surprinde că această temă este una recurentă pentru cinematografiile fostelor state comuniste. Am observat-o, cel puţin în cazul polonez şi numai într-un singur an, 2009, în filmele lui Wojciech Smarzowski cu Casa rea (2009), al lui Borys Lakosz cu Invers (2009) sau la Xawery Żuławski în postmodernul Albă- ca-Zăpada şi roşu bolşevic (2009). Tentaţia justificată a celor doi regizori ţine nu numai de exploatarea experienţei totalitare, dar şi de succesul pe care o serie de astfel de filme precum Vieţile altora