La începutul lunii septembrie, la Wroclaw, a fost organizat, pentru prima dată, Congresul European al Culturii. Timp de patru zile, au avut loc o sută de evenimente și de proiecte interdisciplinare, iar trei sute de artiști, academicieni, filozofi și activiști culturali, nume precum Zygmunt Bauman, Brian Eno, Jan Fabre, Oliviero Toscani, Krzysztof Penderecki, Jonny Greenwood (Radiohead), Aphex Twin, și lista ar putea continua, au completat cartea de vizită a acestui eveniment cu un program interdisciplinar extrem de bogat. Din punctul de vedere al abordării culturii, el a diferit de alte inițiative de gen prin amploare, dar mai ales prin faptul că a combinat teoria și practica în cultură, oferind tuturor participanților posibilitatea de a se întîlni într-un spațiu compact cu omultitudine de manifestări culturale, majoritatea din spațiul artelor contemporane. În paralel cu întîmplările congresului, fie ele dezbateri, expoziții sau concerte, la Wroclaw a avut loc reuniunea la nivel înalt a miniștrilor responsabili cu cultura în statele membre ale Uniunii Europene, dublată de dezbateri în cadrul inițiativei numite A Soul for Europe, avînd drept scop elaborarea unor noi modele de cooperare întrefactorii de decizie ai Uniunii Europene și instituțiile fiecărei țări în parte și reprezentanții activi ai organizațiilor nonguvernamentale. Perspective și scenarii posibile Programul congresului a pornit de la o carte a profesorului Zygmunt Bauman, care pune în discuție starea culturii europene contemporane și perspectivele sale de dezvoltare. Cartea, comandată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și scrisă special pentru congres, a fost publicată în Polonia (Agora) și în Marea Britanie (Polity Press). Tema principală a congresului – „Art for Social Change“ („Arta pentru schimbare socială“) – a fost prezentă pe parcursul întregului congres, avînd la bază idei ge