Andrei Pavel, cel mai valoros tenismen român din ultimele decenii, regretă că n-a apucat să termine şcoala şi crede că i-ar fi plăcut să facă o facultate.
A câştigat mai mulţi bani din tenis decât Ilie Năstase. Vorbeşte cinci limbi străine, mai mult sau mai puţin bine. „Şi moldoveneasca", după cum glumeşte. Ţine la educaţia copiilor, mai ales că el însuşi nu a reuşit să ia Bac-ul: a plecat din ţară să se antreneze în Germania, înainte de sfârşitul liceului, şi până la urmă a fost exmatriculat pentru absenţe. Dacă ar fi ajuns la universitate, i-ar fi plăcut să facă Educaţie Fizică şi Sport, dar şi Limbi străine. Poate că ar fi ajuns profesor. Vorbeşte cu pasiune despre propriii copii, Caroline (12 ani) şi Marius (10 ani), şi îi sfătuieşte pe părinţi să susţină şi să întreţină plăcerea copiilor de a face sport, fără să forţeze nota. „Cel mai bine", spune Pavel, „este ca fiecare să stea de vorbă cu copilul său".
Aţi început şcoala în 1980 la Constanţa...
Am făcut clasa I la o şcoală care era aproape de casă, de casa pe care o aveam atunci. Pentru că în vara dinaintea clasei a II-a ne-am mutat într‑un apartament mai mare, în alt cartier. Nici nu mai ţin bine minte cum a fost primul an de şcoală. În schimb, îmi amintesc foarte bine şcoala şi clasa în care am învăţat după aceea. Era zid în zid cu Şcoala sportivă numărul 2. De fapt, aşa am început şi tenisul. Un antrenor de tenis, pe care îl cheamă Viorel Pop, a venit în şcoală. A trecut prin toate clasele, inclusiv pe la mine, şi a întrebat: „Cine vrea să joace tenis?"... De-asta cred, de fapt, că-mi amintesc atât de bine...
A fost o întâmplare deci că aţi început să jucaţi tenis?
Da, exact, a fost o întâmplare! Aşa am început eu tenisul: nu m-a dus nici tata, nici mama! Întâmplarea a făcut ca şcoala la care eram atunci înscris să fie zid în zid cu o şcoală sportivă... A fost
