Cei care ajung în zonă pot să viziteze acum cel mai mare "frigider natural" din Munţii Apuseni. Gheţarul subteran pare desprins dintr-un film SF. Iar forma blocului de gheaţă se schimbă în fiecare anotimp. "În fiecare vară, circa jumătate din volumul total al gheţarului se topeşte, datorită căldurii. Însă volumul gheţarului se reface în fiecare iarnă. Astfel, înfăţişarea gheţarului se schimbă de la lună la lună. Putem spune că, deşi avem un bloc de gheaţă vechi de câteva mii de ani, el este în permanentă evoluţie", spune profesorul de geologie Ecaterina Bacal, care îşi duce, periodic, elevii să viziteze acest gheţar, care a devenit şi o importantă atracţie turistică.
De unde vine numele
Potrivit profesorului universitar Iosif Viehmann, unul dintre cei mai preţuiţi geologi în activitate din lume, numele peşterii Scărişoara vine tocmai de la faptul că localnicii au construit o scară de lemn, în secolul XIX, pe care urcau până la gura peşterii. Era o scară cioplită rudimentar din trunchiuri de copaci. Localnicii foloseau peştera pe post de frigider. Ei îşi depozitau lângă gheţar o serie de alimente perisabile. De asemenea, în perioadele secetoase de vară, apa provenită din gheţar era o resursă importantă pentru comunitate. "Putem spune că, dacă scoţienii au inventat wiskey-ul cu gheaţă, la Scărişoara, bunicii noştri serveau pălincă ţinută la gheaţă ori în care puneau gheaţă adusă din peşteră", se laudă unul dintre localnici, care mai spune că peştera care adăposteşte gheţarul nu îşi află pereche în toată Europa. Însă, dincolo de lăudăroşenia localnicilor, drumul forestier care duce din satul Scărişoara la peşteră trece pe lângă stive de gunoaie şi pe lângă mici căbănuţe turistice lăsate în ruină, care contrastează cu frumuseţea peisajului. La intrarea în peşteră, autorităţile au investit într-un sistem modern, asemănător cu cel care se află în Barcelon