… fie ca ne convine, fie ca nu, asta e realitatea: viata intelectuala a Romaniei (si nu numai – macar din acest punct de vedere suntem cam in rand cu lumea) cunoaste o polarizare ideologica de neimaginat in urma cu doar vreo zece ani. In urma cu vreo zece ani, dusmanii declarati de astazi erau fie de aceeasi parte a baricadei, fie se injurau in aceleasi agore. Pe masura insa ce crizele de toate felurile se accentueaza, adversitatea sporeste si ea, geometric. Oamenii se aglutineaza in jurul unor vagi definite ideologii “de stanga” si, respectiv, “de dreapta”, refuza sa mai comunice, se ghetoizeaza. Fiecare cu blogul lui, fiecare cu platforma lui unde se simte “bine primit”, fiecare cu ziarele si revistele lui.

Desi crescuti in traditia dreptului roman, am achiesat (sic) cu totii la traditia dreptului comun, anglo-saxon, nescris, dreptul lui “ca asa se face”. Asa se face ca, daca publici, sa zicem, pe Contributors nu publici pe CriticAtac. Daca publici in “22” nu publici in Dilema Veche - si viceversa. De ce? Ca nu se face. Sa va mai spun si despre Observatorul Cultural? Nu va mai spun. Iar exemplele ar putea continua.

Si degeaba se bucura “stanga” intelectuala ca inca nu e faramitata precum contrapartida de la dreapta, ce sufera evident de sindromul Reformatiei. E doar o chestiune de timp.

Putintel paranoic de-as fi, as crede ca pana si Voxpublica – pana deunazi cu adevarat o platforma “deschisa” (ha!) – incepe sa se coloreze ideologic, pe urmele Evenimentului Zilei, dar cu sens contrar. Sa zicem. (Asta, EvZ, adica, merita o tratatare separata, nu ma reped acum, asa ca va rog sa aveti putintica rabdare.) Cum, insa, am multe alte defecte, dar nu asta, ma incapatanez ca, pe aceeasi platforma, sa ii bat prieteneste obrazul lui Ciprian Domnisoru si sa-i felicit pe cei de la CriticAtac (unii colegi de platforma Vox) la implinirea unui an de existenta. @