Unul dintre cele mai frumoase citate pe care le cunosc este cel al lui Willy Brandt, deţinător al Premiului Nobel pentru Pace şi fost cancelar al Germaniei: “Să îţi determini singur viitorul este cea mai sigură cale de a-l prezice”. Pus în contextul actual, nu ne demonstrează decât slăbiciunea. Aşteptăm să treacă recesiunea, criza! Bun, şi după aia? Iar o luăm târâş-grăpiş? Iar încercăm variante de moment? Răspunsul pur românesc vi-l dau tot eu: “Lasă asta, vedem noi”. În România, totul se rezolvă la faţa locului! Nu e nici un plan concret, nu pentru viitor, ci pentru a doua zi! Pentru români, viitorul nu există. Este prea îndepărtat şi oricum prea complicat să ne strofocăm mintea cu ce va fi. Important este doar astăzi, doar prezentul. Mâine mai vedem, ne descurcăm noi cumva…Mentalitatea aceasta păguboasă şi care a devenit parcă o caracteristică a acestui neam nu dăinuie de ieri, de astăzi, ci parcă dintotdeauna. Unii specialişti au pus-o pe seama deselor invazii, care nu au permis niciodată construcţia unui plan de viitor. Ok, dar din 1989 cine ne-a oprit să ne gândim la viitor? Uniunea Europeană a sfătuit (ca să nu zic trasat) Bucureştiul cu câteva posibile zone de dezvoltare în care România ar reuşi performanţe notabile. Credeţi că le-a băgat cineva în seamă? Aiurea. Aici, la porţile Orientului, toţi suntem meşteri în economie, în futurologie! În afara câtorva excepţii de geniu, n-am auzit de român vizionar! Măcar de unul sonat, care să zică: “România, peste 20 de ani, va fi o Somalie sau un imperiu IT. Sau nu va mai exista pe hartă! (Doamne fereşte!)”. Zadarnic ne răcim gura: totul se trăieşte azi!