Camera nu era mare. Masa avea locuri pentru 2 persoane pe fiecare parte și încă 2 locuri adiționale în capetele de masă. Cei doi colaboratori ai mei stăteau la masă unul în fața celuilalt și i-am rugat să se mute pe o parte pentru a putea sta noi pe cealaltă parte. Ni s-a oferit apă și l-am așteptat pe proprietar …
Citeste si prima parte din 16 “mirese”, proprietarul, clientul meu și cu mine, la o masă de 6 persoane. Dar asta nu s-a întâmplat așa de repede. După 2 minute, a venit un domn, a deschis ușa, i-a salutat pe ceilalți doi și s-a așezat. Nu s-a deranjat să se prezinte și nouă, a vorbit doar cu ei în română.
- „Este avocatul proprietarului?” a întrebat clientul meu.
- „Nu prea pare …”
În 5 minute, alți 2 domni au intrat în cameră. Au fost mai politicoși și au dat „bună seara”, apoi au făcut cunoștință și cu ceilalți trei și s-au așezat.
I-am întrebat pe colaboratorii pe care îi cunoșteam …
- „Cine sunt acești 3 domni?”
- „Noi avem proprietatea de la ei pentru că aceștia au relația cu clientul.”
Am vrut să ne ridicăm să plecăm dar clientul meu se distra …
În alte 6-7 minute, s-a deschis din nou ușa și-a mai intrat un domn. Asta a continuat încă o oră, așa că până la 19:30 erau 16 colaboratori în cameră. Fiecare dintre ei intra, se prezenta celorlalți deoarece el era connexiunea proprietarului. Ultimul care a intrat era, evident, mai bogat decât ceilalți 15, în plus nu a trebuit să se prezinte, toți îl cunoșteau.
„Nu este vina noastră”
- „Îmi puteți explica ce se întâmplă?”
- „Nu este vina noastră! Știam că acest domn vorbește cu proprietarul ( a arătat spre unul din cei 14), nu știam că el are contactul de la celălalt domn, care vorbește cu domnul acela, care vorbește cu domnul din colț … care are contactul de la ultimul domn care a ven